Începe acum

Meseria · Studiu de caz

Ultima recunoaștere cu o dronă mică

Înainte de zborul cu drona mare, o dronă sub 250 de grame face turul zonei. Cu risc mic se văd cabluri, obstacole, oameni, vântul la înălțime și semnalul. Și acel zbor este o operațiune, cu regulile ei.

Surse verificate la 13 octombrie 2026

Limbi: Italiano · English · Français · Deutsch · Ελληνικά · Español · Nederlands · Polski · Português · Română

Scenariu

O inspecție sau o ridicare topografică cu o dronă medie sau mare. Planul de zbor este gata, făcut la birou, dar de la sol nu se vede totul: cabluri între stâlpi, antene pe acoperișul vecin, o macara montată ieri, crengi deasupra punctului de decolare. Înainte de a ridica în aer drona mare, se zboară cu o dronă sub 250 g.

Obiectiv

Să vezi de sus, cu risc mic, ce va întâlni drona mare și să corectezi planul înainte de decolarea propriu-zisă.

Riscuri

  • Obstacole care nu se văd de la sol: cabluri, ancore, antene, macarale, copaci.
  • Oameni care intră în zonă în timpul lucrului.
  • Vânt la înălțime diferit de cel de la sol.
  • Semnal slab în spatele clădirilor sau al pantelor.
  • Două drone în aer în același timp.

Categorie

Drona mică. O dronă sub 250 g de construcție privată sau din clasa C0 zboară în subcategoria A1 a categoriei „deschise”. Operațiunile se desfășoară astfel încât pilotul la distanță să poată pilota UAS-ul deasupra persoanelor neimplicate, „dar să nu îl piloteze niciodată deasupra mulțimilor” (Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/947, anexa, punctul UAS.OPEN.020 subpunctul 2). Rămâne la cel mult 120 de metri de suprafață (articolul 4 alineatul (1) litera (e)) și în raza vizuală a pilotului (articolul 4 alineatul (1) litera (d)). Clasa C0 este definită în Regulamentul delegat (UE) 2019/945, anexa, partea 1: „o MTOM mai mică de 250 g, inclusiv sarcina utilă”.

Zonele se aplică și ei. Înainte de zbor, pilotul trebuie să aibă informațiile despre zonele geografice (punctul UAS.OPEN.060 subpunctul 1 litera (b)), iar în timpul zborului trebuie să respecte limitările acestora (subpunctul 2 litera (c)).

Dacă are cameră, operatorul se înregistrează. Obligația se aplică și sub 250 g aeronavelor fără pilot la bord „echipate cu un senzor capabil să colecteze date cu caracter personal”, cu excepția jucăriilor conforme cu Directiva 2009/48/CE (articolul 14 alineatul (5) litera (a) punctul (ii)).

O singură dronă odată. În categoria deschisă, EASA arată că pilotul „should […] operate only one UA at a time” (AMC1 UAS.OPEN.060(2)(d)). În scenariile standard o spune chiar regulamentul: pilotul la distanță trebuie „să opereze câte o singură aeronavă fără pilot la bord” (punctul UAS.STS-01.040 subpunctul 2 litera (d); punctul UAS.STS-02.040 subpunctul 2 litera (c)). Deci: fie drona mică aterizează înainte să decoleze cea mare, fie o pilotează o a doua persoană.

Zborul principal rămâne în categoria lui. Dacă este o operațiune din categoria „specifice”, declarația sau autorizația spun ce este acoperit: dacă recunoașterea are loc în zonă în timp ce zboară drona mare, trebuie verificat acolo.

Mijloace

  • O dronă sub 250 g cu cameră, cu bateriile încărcate.
  • Planul de zbor al dronei mari, ca să-l compari cu ce se vede.
  • Dacă recunoașterea se face în timp ce cealaltă dronă este în aer: un al doilea pilot și un mod clar de a vorbi între ei.

Succesiune recomandată

  1. La birou: zonele, restricțiile temporare și planul de zbor al dronei mari.
  2. La fața locului: un tur pe jos. Drona mică nu îl înlocuiește.
  3. Zborul dronei mici de-a lungul traseului dronei mari, la înălțimea de lucru: cabluri, antene, macarale, copaci, oameni, căi de acces, un punct pentru aterizarea de urgență. Se urmărește cât derivă în vânt și cum se ține semnalul.
  4. Aterizare. Se notează ce s-a văzut și se păstrează fotografiile și filmările.
  5. Dacă e nevoie, se corectează planul.
  6. Decolarea dronei mari.

Greșeli frecvente

  • Același pilot cu două drone în aer.
  • Turul pe jos sărit „că doar avem drona”.
  • Uitarea faptului că zonele se aplică și sub 250 g.
  • Ștergerea imaginilor de la recunoaștere: ele sunt dovada a ceea ce se știa înainte de decolare.
  • Zborul deasupra unui grup de oameni pentru că „drona e mică”.

Ce se livrează

De obicei nimic clientului. Imaginile recunoașterii pot intra în raport ca „condițiile de pe amplasament la momentul lucrării”.

Ce dovezi se păstrează

  • Fotografiile și filmările recunoașterii, cu data, ora și poziția.
  • Notițele despre ce s-a văzut și ce s-a schimbat în plan.
  • Zborul în jurnalul de zbor. În categoria „specifice”, registrul operațiunilor este o obligație a operatorului și se păstrează „timp de cel puțin trei ani” (punctul UAS.SPEC.050 subpunctul 1 litera (g) punctul (iii)). În categoria deschisă, regulile europene nu cer un jurnal de zbor: înregistrarea zborului servește ca să poți demonstra că verificarea a avut loc.

Așa se face în Dronetrake

  • Mission Gate citește planul de zbor (KMZ DJI sau .plan) și îl verifică înainte de decolare: zone geografice UAS, restricții temporare și NOTAM, înălțimea autorizată, distanța față de teren.
  • Lista de verificare dinainte de zbor se completează în misiune și rămâne semnată.
  • Zborul dronei mici intră în jurnalul de zbor ca toate celelalte, cu drona și pilotul său.
  • Fotografiile și filmările recunoașterii se încarcă în misiune: fiecare fișier are amprenta și ora încărcării.

Surse

Regulile citate au fost citite la sursă la data indicată. Textul oficial prevalează. Acest capitol este o informare, nu o consultanță juridică.

Lucrați cu drone? Spuneți-ne cum lucrați: trei întrebări și vă spunem ce v-ar trebui din Dronetrake.

Spuneți-ne scenariul dumneavoastră

← Toate capitolele